Abstract
Tomatele (Solanum lycopersicum L.) sunt unele din cele mai importante, consumate și populare culturi legumicole, deosebit de profitabile pentru producători, motiv pentru care sunt cultivate pe scară largă în întreaga lume [26, 67, 74, 101]. Fructele de tomate sunt importante nu doar din punct de vedere economic, dar și dietetic-ca produs alimentar valoros în alimentația umană, evidențiindu-se nu doar prin proprietăți gustative şi medicinale deosebite, dar și utilizare diversă [37, 46, 74]. Tomatele reprezintă o parte esențială a unei diete echilibrate, oferă o varietate largă de nutrienți, fiind bogate în vitamine, carotenoizi și compuși fenolici [46, 53, 78, 91]. Calitățile gustative excelente ale fructelor, prețul relativ scăzut și beneficiile incontestabile pentru sănătate le fac deosebit de solicitate în rândul populației. S-a demonstrat că consumul de alimente bogate în carotenoizi reduce riscul mortalității și îmbolnăvirii datorită proprietăților antioxidante [23, 34, 48], contribuind la reducerea riscului de boli cardiovasculare, întărirea sistemul imunitar și țesutului osos [24, 34]. La etapa actuală de dezvoltare a legumiculturii, o atenţie deosebită se acordă problemelor, rezolvarea cărora nu numai că ar putea garanta un salt calitativ în dezvoltarea branșei, dar şi asigura substanţial securitatea alimentară a ţării. Recolta și calitatea fructelor de tomate se datorează nu doar optimizării condiţiilor de creştere a plantelor, dar şi utilizării soiurilor cu performanță genetică înaltă-factor decisiv al progresului inovaţional în agricultură ce asigură obţinerea unor cantităţi înalte de producţie de calitate superioară, cu însușiri organoleptice solicitate [17, 25, 54, 56, 82]. Soiurile şi hibrizii care se caracterizează printr-o stabilitate înalta a productivității în diferite condiții ecologice au o mare importanţă pentru agricultură. Așa dar, obținerea recoltelor stabile la plantele legumicole, inclusiv şi la tomate, micșorarea pierderilor din cauza bolilor si factorilor nefavorabili de mediu poate fi realizată prin crearea soiurilor rezistente, cu stabilitate ecologică şi plasticitate înaltă [57]. Scopul prezentelor cercetări a constat în studiul manifestării caracterelor morfobiologice, de creștere și dezvoltare ale genotipurilor de tomate (u, j , β, r) la interacțiunea cu factori biotici și abiotici nefavorabili; stabilirea particularităților de variabilitate și

This publication has 60 references indexed in Scilit: